O lume întreagă a putut vedea deunăzi, pe toate posturile de televiziune, bestia dezlănţuită de la Feldioara ţinînd pe umeri un copil de cîţiva anişori căruia tocmai îi omorîse (sub ochii lui, învăţîndu-l „să fie tare”!) mama însărcinată (care-l înşelase pe bărbat, sau credea el că-l înşelase, ba mai şi refuzase să-l urmeze în Franţa visurilor lui turmentate).
Acesta este un pamflet, iar asemănarea cu personaje reale este pur şi simplu întâmplătoare.
Indiferent de critica sustinuta in ultimul timp la adresa PNTCD, exista niste adevaruri pe care nu le putem trece cu vederea si pe care trebuie sa le evidentiem de cate ori este cazul. In conjunctura alegerilor parlamentare ce urmeaza a fi desfasurate la sfarsitul acestui an, PNTCD se regaseste in dubla ipostaza de inger si demon. Aceasta metafora la adresa taranistilor se bazeaza pur si simplu pe o simpla observatie a ceea ce se petrece in pesajul politic romanesc actual. Am sa incerc sa argumentez aceasta afirmatie care, la prima vedere, poate parea putin cam fortata.
Domnule Barna,
Sunt surprins cat de echivoc esti, de fapt nesigur in optiunile tale politice, pentru ca, incepand din 2007, cand l-ai ales pe Milut presedinte, ai parasit si tara si partidul si, cum s-a ivit un dizident in persoana unui cercetat DNA - Radu Sarbu - ai sarit in barca lui; mai apoi ai sarit in barca Moiescu, apoi Ciorbea, l-ai preferat si pe Ciuhandu - pe care acum il renegi - apoi l-ai preferat pe Vasile Lupu, de care te lepezi.
Dupa cum se observa, te-ai lepadat de mai multe ori decat s-a lepadat Petru de Iisus Hristos, numai ca acesta a devenit un sfant prin minunile sale, iar tu n-ai sa fii in stare sa faci nici o minune! De fapt, nu conteaza numele presedintelui PNTCD, ci conteaza munca celor de la baza!