DACĂ - Rudyard Kipling
Dacă te poţi stăpâni, când norodul din jur se frământă,
Brav înfruntând insolentul reproş, cu linişte sfântă,
Dacă-ţi păstrezi, în virtute, credinţa şi-ncaleci sfiala,
Când se îndoieşte de tine mulţimea, şi-i ierţi îndoiala...
Dacă aştepţi cu nădejde şi nu te răpune-aşteptarea,
Dacă minciunii, stăpână pe lume, îi spulberi chemarea,
Dacă asaltul mâniei te lasă senin, fără ură,
Dacă păşeşti peste dorul de-a fi cel dintâi, cu măsură...
Scrisoarea adresată lui Corneliu Coposu de către un disident anticomunist: „Nu suport să văd în acest partid atâţia indivizi insalubri, de care depindem“
Sergiu Mischie a fost, în tinereţe, conducătorul organizaţiei de luptă anticomunistă „Vulturul de munte“, motiv pentru care a fost torturat şi închis timp de un an şi două luni în temniţele comuniste. După 1990, s-a încris în PNŢCD, pentru că a vrut să urmeze atât tradiţia familiei, cât şi pe Corneliu Coposu, pe care îl cunoscuse în închisoare.
Închisoarea, spaţiu de exterminare. Sute de mii de persoane au fost arestate la instalarea comunismului
September 28, 2014 —
Anonim
Congresul PNTCD de azi a fost un succes. Pentru prima data in 25 de ani un presedinte in functie vine la un congres al taranistilor, presedintele care - nici dusmanii sai cei mai prosti nu pot contesta -, a condamnat formal comunismul si a pus tepe in curul multor politicieni corupti (parafraza la Tutea), dispretuind suveran partidele mizere. Traian Basescu. In acelasi timp, Victor Ciorbea mananca la masa rosilor - taranistul "autentic", liderilor paratilor, celor care au distrus si tradat partidul de o mie de ori, cu nerusinare.
Stimati participanti,
Cu ocazia comemorarii eroilor romani ai luptei pentru libertate si democratie, pe care « La Maison Roumaine » o organizeaza in fiecare an de Inaltare - ziua eroilor, comemoram astazi si implinirea a 100 de ani de la nasterea marelui Roman si European, martir al neamului romanesc Corneliu Coposu. El a fost de altfel cel care a inaugurat duminica 25 februarie 1990 acest Monument al victimelor comunismului, construit in cimitirul Montmartre – Paris, in fata caruia ne gasim. Monument ridicat la initiativa luptatorilor anticomunisti, Cicerone Ionitoiu si Remus Radina.
Seniorul comemorat la Paris
In continuare veti citi si asculta un text absolut normal si firesc pentru orice om de buna credinta. Pentru a constientiza colectiv impasul moral in care ne situam ca natiune si pentru a nu sta impasibili la cele ce ni se intampla zilnic, cat si pentru a lua atitudine va rog sa transmiteti acest mesaj tuturor celor pe care-i cunoasteti. Sa se raspandeasca acest mesaj precum lumina prin intuneric. Numai prin constientizarea acestui impas vom putea scoate tara din marasmul in care se afla. Avem nevoie de o Desteptare Nationala in Cuget si Simtiri (Spirit si Duh).
Transcript interviu cu Corneliu Coposu
Vorbe preluate de la diversi de pe forum:
- Doamne ce frumos vorbeste omu acesta, ce om deosebit, un adevarat OM in sensul bun al cuvantului, cum spunea Diogene acum 3000 de ani cand se plimba cu o candela prin Atena, ce cauti Diogene cu lantera ziua pe strada! eu caut OAMENI.
- Poezia "Rugă" recitata de Corneliu Coposu spune totul despre caracterul nobil al acestuia.
Cerne Doamne liniştea uitării
peste nesfârşita suferinţă,
seamănă întinderi de credinţă
şi sporeşte roua îndurării.
Răsădeşte Doamne dragostea şi crinul
Ceea ce se intampla astazi cu Basescu si intr-o oarecare masura cu liderul PNTCD, Aurelian Pavelescu, i s-a intamplat si lui Corneliu Coposu. Istoria se repeta, dar cred ca reusim sa invatam ceva din ea, iar deznodamantul poate fi unul pozitiv. Oamenii ingusti la minte, invrajbiti intr-o ura viscerala, orbiti de ranchiuna si frustrari personale, exponente ale celei mai joase spete a umanitatii, acestia sunt cei care contesta. Si nimeni nu scapa de asaltul lor.
Dacă te poți stăpâni, când norodul din jur se frământă,
Brav înfruntând insolentul reproș, cu liniște sfântă,
Dacă-ți păstrezi, în virtute, credința și-ncaleci sfiala,
Când se îndoiește de tine mulțimea, și-ți ierți îndoiala ...
Dacă aștepți cu nădejde și nu te răpune-așteptarea,
Dacă minciunii, stăpână pe lume, îi spulberi chemarea,
Dacă asaltul mâniei te lasă senin, fără ură,
Dacă pășești peste dorul de-a fi cel dintâi, cu măsură ...
Era în 20 august 1994; Corneliu Coposu, asaltat ca întotdeauna de pretendenţii unui guvern din umbră care aşa a şi rămas, mă aştepta şi şi-a privit într-o doară ceasul, fără a spune nimic: ajunsesem, ca niciodată, exact la timp. Fuma, deja scrumiera era pe jumătate plină, acele ţigări Kent albe şi lungi care au intrat, şi ele, în istorie. Lucram pe atunci ca reporter colaborator la Europa Liberă şi am propus redacţiei să fac acest interviu despre situaţia României din august 1944.