Vointa mea cea mare persistenta, intima, consumatoare si epuizanta, ar fi sa nu ma reintorc niciodata din starile strazii muzicale cu mici si bere, fasole cu ciolan si pui injectati cu apa, sa stau cu mana intinsa din patru in patru ani, odata vara si sa se repete in prag de iarna, sa traiesc exaltat, vrajit si innebunit intr-o betie de melodie manelista, sa-l vad pe Ion, Adrian, Radu, Marian, Liviu si Niki Spaga si Abramburica intr-o ebrietate de promisiune si cersetorie, sa-i privesc cum se ascund sub mantia masei saracite si amorfe pe tot plaiul mioritic, sa ascult cantecul tristetii ce nu vrea sa inceteze pentru ca ar fi dureros sa iesim din aceasta betie si lacrimi arzatoare.
Ar trebuii sa mor pentru ca nu vreau sa revin niciodata la alta stare pentru ca dragostea de ei ma seduce si ma tine captiv in oceanul format din lacrimi picatura cu picatura. Toate starile sociale nu au valoare si nu pot exprima o adancime extraordinara de modele pentru ca eu nu le iubesc, sa fie blestemata clipa in care viata a inceput sa ia o alta forma, sa individualizeze si sa izoleze si sa aduca in singuratate fiinte si durere reusind sa ne faca sa nu mai fim noi pentru ca tu inca nu vrei sa vezi ca ei printr-o lunga durere vor sa te faca un sfant prin paralizarea tuturor simturilor, printr-o prea mare durere ne-au facut sa nu ne mai bucuram si sa nu mai fim impreuna stiind foarte bine ca prin aceasta reusesc sa excluda luciditatea, pentru ca odata devenit sfant fara sa vrei iti faci din destin o misiune si din fatalitate un scop.
Mai zilele trecute am primit o intrebare, am meditat mult daca sa raspund sau nu si cum defectul meu e de a nu fugi de responsabilitate nu ma pot abtine si incerc sa raspund pe cat ma pricep. Nu pot vorbi de ei de rau pentru ca mi-au facut atat de mult bine si ne-au facut atat de mult rau incat nu pot sa-i vorbesc de bine dar cu siguranta candva, cineva ii va pedepsi. Asistam la niste lucruri triste in Romania mai ales acum tot sub comunism cand e asa o nuanta de libertate, asa cum se organizeaza hotii la drumul mare; Sa te razbuni tu personal? Este o mare gresala pentru ca atunci ramai tu dator, dar daca nu te razbuni tu, ramane Dumnezeu dator la tine pentru ca El este toata razbunarea si nu te teme pentru ca El va face prin noi dreptate, tie ramanandu-ti dreptul sa te aperi: Da, sigur ai voie sa te aperi de raufacatori; pai uite daca ii cunosti pe hoti nu te mai lasa pacalit si nu-i mai lasa sa-ti sparga casa, nu mai sta cu mainile intinse pentru ca numai asa nu le mai faci loc si asa reusesti sa faci primul pas in a te apara de ei; Deci este voie sa te aperi cu orice chip, pentru ca vreme de 23 de ani au facut o procomedie, amplificand o fantezie vinovata aproape de moartea poporului prin disperare, crezand ei ca vor invinge o natiune dar s-au pacalit pentru ca au reusit sa se spovedeasca si sa se marturiseasca neavand inca curajul sa ne ceara iertate .Tu sa nu uiti ca lumea mereu a fost chinuita de diavol iar acum a capatat o oarecare indrazneala pentru ca n-a citit niciodata Biblia, pentru ca nu e de buna credinta. Imi pare rau de ei, mi se face mila dar ce pot sa le spun, decat iarta-i Doamne pe ei pentru dezastrul facut si pe noi pentru ca nu vrem sa ne despartim de ei.
articol de Gheorghe Duduiala
- pnt's blog
- Autentificare sau înscriere pentru a posta comentarii