Zece ani de PSD.
Știe cineva ce trebuie să facă un om de 40 de ani pentru a se putea adapta rapid la viața în altă țară decât țara lui? Poate cineva să-mi spună dacă există undeva o țară în care oamenii onești sunt bineveniți? Cunoașteți un sistem social după normele căruia valoarea primează în fața nepotismului sau lichelismului? Adresez aceste întrebări oricărui cititor obișnuit al blogului de față și oricărui rătăcit care intră din greșeală aici. După peste 20 de ani de muncă grea pentru a reuși în țara mamei și tatălui meu, mă văd nevoit să cer sfaturi, ajutor de la oricine, schimbând oarecum rolurile, deoarece se presupune că eu ar trebui să ofer, măcar pe alocuri, soluții. Ultimele zile mi-au confirmat definitiv că România este o țară securistă, mafiotă și lipsită de grija pentru dreptate. Episodul cu ofițerul acoperit a pus capac peste o oală în care fierbe un hoit.
Într-o frenezie vecină cu absurdul, presa de dreapta se zbate să decodifice afirmațiile președintelui, ca și cum apa caldă a fost inventată marți, odată cu declarația de la B1 tv. Păi este cineva în România care să nu cunoască faptul că Academia Ștefan Gheorghiu dă miniștri încă? Și-a făcut cineva iluzii crezând că partidele politice s-au reformat și nu mai promovează oameni cu dublă comandă? Poate președintele Băsescu să lămurească pe cineva că “sistemul” este în genunchi? Eu l-am crezut pe președintele meu până în momentul gafei care a aruncat două mandate la gunoi. În mentalul colectiv va rămâne, pentru unii, doar cu imaginea omului care a sacrificat șansa continuării unor proiecte excepționale pentru țară, în beneficiul strict imagologic al unei doamne. Treziți-vă domnule președinte! Coborâți în mulțime și ascultați adevărul! Nu dați țara pe mâna PSD pentru următorii zece ani! Știți și dumneavoastră că soarta opoziției stă în rezultatele acestor alegeri. Cu cine mai construiți alternativa după alegeri? Cu aceleași figuri perimate? Cu oameni hărțuiți și înspăimântați de o putere abuzivă? Cine credeți că le va mai sta în cale bolșevicilor încurajați deja la maximum de Moscova? SCHIMBAȚI STRATEGIA URGENT!
Îmi fac datoria de național-țărănist și vă spun sincer că un ochi îmi râde și unul îmi plânge. Unul râde pentru că întrevăd șansa unui reviriment real pentru partid, alianța aceasta având șansa să se lărgească la un moment dat. Celălalt îmi plânge pentru că există pericolul ca după două mandate câștigătoare la care partidul a pus umărul, pentru prima dată în zece ani, să pierdem jenant. Cam ăsta este blestemul celor mici. Trebuie să se împrietenească cu cei mari pentru a reuși să crească. Oricum, rușine să le fie celor care au făcut praf acest partid atunci când aveau menirea să-l ocrotească, fiind la putere. Mai vorbim zilelea astea. Vă salut !
Doamne ajută !