Libertate, dreptate şi solidaritate prin responsabilitate, credinţă şi democraţie într-o Românie modernă, prosperă şi fericită.

Umilinta se amplifica

December 22, 2013Dan Birsan

Gheorghe DuduialaSoarta nedereaptă ce s-a abătut asupra poporului român ,l-a supus şi îl supune încontinuu la umilinţe obosindu-l ,divizand-l şi cultivand-i ura şi neznadejde ,ducându-l încet dar sigur la marginea supravieţuirii în care nu se mai poate cantării cu precizie statura omului de cea a neamului .Un proces conţinu de degradare fără pauză a condus cu precizie la pierderea calităţii ……de roman,reducând calitatea unui popor la cantitatea unei populaţii ,ştiind ei căci calitatea prin însăşi natura să nu se naşte şi moare separat de cantitate .Aducând în prim plan omul ,resentimentar şi subminând în mod pervers axul dăinuirii în lume a unui popor implicit şi calitatea lui de a fi.Aş putea spune că această calitate raportată la valul cantităţii uriaşe ce ne înconjoară a fost şi rămâne cumplit de mică dar miraculos de puternică încât să tracteze după sine destinul unui neam,calitatea rămasă azi atât cât spune Petre Tutea “cam cât o căruţă plină cu ţărani”.Pentru a-şi îndrepta furia împotriva calităţii acest sistem bolşevic se îndreaptă azi pedagogic şi pervers în dezagregarea lentă a sufletului românesc.Lumea sistemului comunist nu a avut şi nu are nevoie de calitate ci de o populaţie nonidentitara ,plasată în acvariul internaţionalei proletare ca simpla forţa de munca acerb conectată doar la sensul unei fantome de popor cărămida la turnul Babel ce acum cu mare viteză se construieşte.Regret că trebuie să constat cu durere că România de azi nu mai este demult o ţară ce o continuu alunecare de teren căzută parcă într-un somn sufletesc mişcându-se chinuit şi tragic în noua să cămaşa de forţă ce i s-a pus pe nesimţite.Voievozii,eroii şi martirii au fost în grabă acoperiţi în gropi comune peste care au turnat cimentul lumii spontane şi unde azi cresc plante ciudată şi otrăvite fără a ne da voie să ne ragasim trecutul pentru a putea merge înainte.

Cerne Doamne

Liniştea uitării

Peste nesfârşita suferinţa

Seamănă întinderi de credinţă

ŞI sporeşte roua îndurării

Răsădeşte

Dragostea şi crinul

În ogorul năpădit de ură

Şi aşterne peste munţi de zgură

Liniştea,iertarea şi senilul.

El a iertat plecând dintre noi cu dragostea iertării şi spaima că nu ne vom ragasi în iertare. De ce oare să fi avut el atât de multă dreptate ?

Gheorghe Duduiala
http://intercraft.wordpress.com/2013/06/23/umilinta-se-amplifica-2/

Your rating: None Average: 5 (2 votes)

Comenteaza pe Facebook

Comentarii recente