Libertate, dreptate şi solidaritate prin responsabilitate, credinţă şi democraţie într-o Românie modernă, prosperă şi fericită.

Spectacolul sinistru al sfartecarii clasei politice

February 4, 2015 — Anonim

Aurelian PavelescuAsist interzis la spectacolul sinistru al sfartecarii clasei politice si, impreuna cu ea, a statului insusi. Am aproape o revelatie: toti sunt vinovati. Nu cred sa existe precedent in istoria lumii civilizate, de la care incercam sa ne revendicam. Nu cred sa mai existe solutii sau paleative. Mai am o singura motivatie: am reusit sa reasez, asa cum am putut, un PNTCD neatins de coruptie si de orice fel de suspiciune sau compromis. Mai mult nici ca puteam sa fac. Cati vor sti si vor pretui acest lucru? Vom gasi resurse de incredere si speranta sa mergem mai departe prin acest hatis al parbusirilor?

Epilog al zilelor care au trecut: Romania nu mai este guvernata si, poate, guvernabila. Scapa cine poate. Nimeni nu mai vorbeste despre economie si nevoile oamenilor, dar sa mai si guverneze. Se destructureaza o lume si statul insusi, de fapt o aparenta de stat, un surogat, cladit pe coruptie si imbecilitate. Partidele politice nu mai exista, in substanta lor, pentru ca nu mai au vocatia reprezentarii. In scurt timp, va trebui o lege in parlament care sa spuna: de maine, procurorii, judecatorii si serviciile secrete sa preia si atributiile legislativului si cele ale executivului, iar la televizor sa mancam "cascaval", cum spune cantecul.

Ma inspaimanta un lucru: Romania nu are Presedinte, sef de stat. Klaus Iohannis a plecat in luna de miere. Lucrul lui este atat de bine facut, incat nici nu mai trebuie sa fie vazut, pipait, inteles, adica nici nu trebuie sa mai fie. Dupa Patriarhie, mai trebuie sa viziteze si Masa Tacerii, a lui Brancusi (si Bojdeuca lui Creanga). Ce punem in loc? Resursele de supravietuire ale acestui neam sunt, de-a dreptul, miraculoase.

Elena Udrea. Solicit ca procedurile si reglementarile legale sa fie respectate, cu prudenta si responsabilitate, indiferent de chestiunile de natura politica sau presiunile mediatice. Adevarul nu mai poate fi ascuns, ci, eventual, doar amanata aflarea lui, interesul provocat in intreaga societate fiind urias, dar si in plan extern. Dincolo de orice suspiciune care ar plana asupra Elenei Udrea, curajul de a dezvalui fapte, care ar putea implica inalti functionari publici, si a le supune controlului magistratilor, trebuie salutat. Sunt convins ca dupa consumarea acestui episod institutiile respective vor functiona mai corect.

In mod paradoxal, cazul Elena Udrea ar putea fi o sansa pentru Parlament, DNA si SRI sa-si dovedeasca forta si transparenta in fata oamenilor. Nu stiu daca Elena Udrea este vinovata sau nu. Ca avocat imi exprim opinia ca acuzatiile sunt discutabile, iar aici nu tratam probleme de natura morala. Atunci, insa, cand exista sau va exista o asemenea speta, in care o persoana se pozitioneaza impotriva unui sistem institutional si birocratic imens, de natura legala represiva, persoana va trebui sa se bucure de suportul moral al celor de buna-credinta, pentru ca nu exista egalitate de arme: sistemul este infinit mai puternic si mai primejdios, are capacitati uriase de a escamota, compromite, distruge. De aceea, nu voi fi de acord cu aceia care, profitand de situatie, incearca sa se razbune pe Elena Udrea acum, indiferent de cauze si de motive. Am vazut jurnalisti vechi si "grei" acuzand, cu frustrari din trecut, cu toate ca ei insisi au facut gafe si erori impardonabile, impotriva adevarului, de nenumarate ori.

sursa: https://www.facebook.com/aurelian.pavelescu

Your rating: None Average: 5 (2 votes)

Comenteaza pe Facebook

Comentarii recente