Să ne cinstim cum se cuvine,
Martirii, și ortodoxia
Că-n crez și-n sângele martiric
Sa’nscris în ceruri România.

N’am fost sub vremuri niciodată
Purtaţi de patima puterii
Spre lăcomia cotropirii,
Ci doar de dorul învierii.

Nu am râvnit la bogăţia,
Altui popor, nici nu ne-am pus
Nadejdea-n noi, în minte’n arme…,
Ci-n mila Domnului Iisus.

Ne-am temut sincer (din adâncuri)
Cu’adevărat de Dumnezeu,
Și-am scris prin sângele martiric
În noi și-n neam numele său.

Nu ne-am temut de chinul morţii
Ci de cel veșnic, și de iad,
De lepădarea de credinţă,
Și de robia din păcat.

Nu ne-am temut nici de mulţimea
Celor ce’ades ne-au atacat,
Ci cu nădejdea mântuirii,
Cu mult curaj ne-am apărat.

Noi n’am vrut glorie prin sânge,
Nici nu ne-am apărat mândria
Ci glia cea sfinţită-n jertfe,
Copiii și ortodoxia.

Ne-au răstignit neamul păgânii.
Iar cei mai înfocaţi atei
Au vrut să nimecească-n inimi
Tot ce-a zidit Sfântul Andrei.

Nimic n’a fost, (nu-i mai de seamă)
Cu’adevarat în România
Ca ceea ce a zidit sub vremuri,
-Curat și sfânt-, ortodoxia.

Istoria stă marturie
Și strigă sângele ce-a curs
Ca să păstreaze Adevărul
Și ascultarea de Iisus.

Azi Brâncoveanu ne arată
Ce’nseamna crezul la români
Și cum putem prin Iisus, Domnul
Să fim cu’adevarat lumini.

Martiriul lui în văzul lumii
Aduce cinste României
Și’arată nevinovaţia
Cea sfânta a ortodoxiei.

Că Adevărul e doar Unul,
Prin care toţi ne mântuim
Dacă-l iubim și pentru Dânsul
Suntem în stare să murim.

Acum asemenea modele
Nu au în lume căutare.
Astăzi în om duhul mândriei
E strălucire și valoare.

Astăzi materia e totul
Și omu-i om doar prin știinţă
Nu prin cinstita vrednicie
Prin Iisus și prin credinţă,

Dar nu e om pe’dinlăuntru
Ci rob placerii și mândriei,
Corupt și mincinos și lacom,
Rău și ostil ortodoxiei.

Și mulţi sunt cei care s’așează
De partea gâdelui păgân
Dispreţuind ortodoxia
Și ce ne’a mai rămas creștin.

Mulţi s-au și lepadat (prin toate)
Și de strămoși și de Iisus
De dragul “raiului vieţii”
Și “libertăţii” din apus.

Cum va ajunge prin aceștia
(Ce-și leapăda ortodoxia)
Să se ridice din păcate
Și din mizerii România..

Cum vor putea fi oare vrednici,
Corupţii ţării, și…, năimiţii,
Care-și dispreţuiesc strămoșii
Și nu își mai cinstesc azi sfinţii ?

autor: Nicolae Mirean

http://nicolae-mirean.blogspot.ca/