Libertate, dreptate şi solidaritate prin responsabilitate, credinţă şi democraţie într-o Românie modernă, prosperă şi fericită.

Prima Scoala Romaneasca

September 2, 2012pnt
Filed under:

De timpuriu în Şcheii Braşovului s-a concentrat o bogată viaţă spirituală, grefată pe o intensă şi susţinută activitate economică, pe care Braşovul a avut-o în contextual permanentelor legături cu Muntenia şi Moldova.

Necesitatea susţinerii unor şcoli se iveşte în condiţiile în care românii ortodocşi se confruntau cu celelalte culte “autoritare”, fiind nevoiţi să-şi apere şi să-şi păstreze fiinţa naţională, prin formare şi educaţie creştin ortodoxă în masă, la care se adaugă necesităţile determinate de bogatul negoţ practicat cu Ţările Române, cu Peninsula Balcanică şi chiar mai departe, cu Levantul, Siria, Egiptul, desfăcând pe pieţele respective, atât produsele braşovene privilegiate, cât şi mărfurile de tranzit.

Şcoala, prin statutul ei deosebit, a instituţionalizat didactic învăţătura oferită până atunci exclusiv în mediul familial sau prin biserică, funcţionând sub egida străvechii biserici voievodale «Sf. Nicolae», şcoala din Şchei îşi împleteşte destinul, în epoca medievală, cu aceasta, în sensul că slujitorii bisericii sunt preocupaţi de bunul mers al şcolii, activând ca dascăli sau organizatori ai ei. Ca atare, documentele de epocă surprind activitatea şcolii în legătură cu cea a bisericii şi a deservenţilor ei, în bună parte valoroşi cărturari.
Preocupări pentru valorificarea monografică a vieţii şcolare în Şcheii Braşovului întâlnim doar cu câteva decenii în urmă prin contribuţia unor cercetători locali, al căror interes a fost stârnit de bogatul tezaur documentar existent în arhiva Bisericii Sf. Nicolae.
Interesat să realizeze istoricul «şcoalelor centrale rom. gr. or. din Braşov», profesorul Andrei Bârseanu elaborează, în 1902 o monumentală monografie, în care prezintă sumar activitatea şcolii, adăugând, în anexă, şi o parte din documentele şcolare, aflate azi în arhiva istorică a muzeului şcolii din Şcheii Braşovului. Cercetări ulterioare au infirmat, pe bună dreptate, concluzia sa, conform căreia „şcoala acesta veche de la Sf. Nicolae n-a putut fi altceva decât o şcoală elementară sau cel mult o şcoală de dieci, în care se învăţa cetitul, scrisul şi cântările bisericeşti… după cum erau mai toate şcolile vechi româneşti, înfiinţate pentru iobagi, care nu puteau aspira la mai mult în viaţa lor, decât la treapta preoţiei şi a dăscăliei” (14, p. 5).

În ciuda acestei aprecieri limitative, privind nivelul învăţământului, lucrarea profesorului braşovean aduce valoroase contribuţii privind datarea şcolii şi activitatea la catedră a unor dascăli-cărturari.

În urma descoperirii, la Arhivele Statului din Braşov, a unui raport în limba germană, pe care protopopul şcheian Mihai, îl înaintează, la 1597, autorităţilor locale pentru a informa despre „ridicarea unui turn al bisericii, acoperirea ei cu ţiglă, precum şi clădirea lângă biserică în anul 1595 de către voievodul Moldovei, Aron”, cercetătorul Aurel A. Mureşianu realizează o primă lucrare mai amplă dedicată acestei şcoli (89). Comentând documentul descoperit, Mureşianu găseşte prilej pentru a prezenta originea şi dezvoltarea aşezării româneşti a Şcheilor Braşovului, precum şi activitatea cărturărească a cunoscutului protopop Mihai, pentru ca în finalul studiului să prezinte, în doar două pagini, evoluţia şcolii până la mijlocul secolului al XIX-lea, oferind date privitoare la activitatea unor dascăli, slujitori ai şcolii pentru perioada începuturilor.
Investigaţiile lui Aurel A. Mureşianu sunt completate fericit prin lucrarea avizatului cercetător braşovean, Nicolae Sulică (147), care stabileşte, nu numai prin titlu, dar şi prin contribuţii la documentare, şcoala din Şchei drept cea mai veche şcoală românească din cuprinsul României întregite, propunându-şi – după propria mărturisire – să reconstituie imaginea vechii şcoli româneşti de la Braşov, a cărei existenţă şi evoluţie se poate urmări încă de pe la anul 1400. În cele şapte capitole ale lucrării, după ce stabileşte condiţiile istorice în care s-a dezvoltat şi evoluat obştea românească din Şchei, surprinde şcoala în condiţiile începuturilor. Marea sa contribuţie constă în publicarea Epilogului din Octoihul diacului Oprea de la 1570, care oferă deosebite mărturii privitoare la existenţa şi activitatea şcolii în condiţiile secolului al XVI-lea.
Acestor cercetări li se adaugă apreciata monografie a bisericii Sf. Nicolae, datorată istoricului braşovean Candid Muşlea (94) care, interesat să valorifice documente privitoare la ctitoria voievodală din Şchei, surprinde crâmpeie ale vieţii şcolare, reproducând chiar documente sau consemnând mărturii documentare despre dascălii şcolii.

Folosindu-mă de bogatul tezaur documentar existent în Şcheii Braşovului precum şi de informaţiile răspândite prin diferite publicaţii ale timpului, am elaborat lucrarea de faţă, care, de altfel, urmează unei micromonografii tipărită cu puţin timp în urmă. (110).
Desigur că ne-am străduit să prezentăm activitatea şcolii în evoluţia sa firească, în contextul vieţii spiritual-culturale, patronate de Biserica Voievodală Sf. Nicolae dar şi a vieţii economice şi politice a Braşovului, convinşi fiind că fiecare manifestare locală de această natură, îşi avea raportare şi la viaţa şcolii. Pentru aceasta, nu ne-am limitat să reprezentăm doar şcoala ca instituţie de învăţământ, ci am încercat să valorificăm şi moştenirea de carte veche aflată în spaţiul braşovean, respectiv în arhiva istorică a Bisericii Sf. Nicolae, nu fără a înţelege şi rostul valorilor scrise, provenite din diferite colţuri ale ţării sau din centre culturale străine (Veneţia, Cracovia, Vilnius, Kiev, Moscova, Ipek etc. ), având evidente implicaţii în formarea slujitorilor şcolii. Lucrarea nu este în fond o simplă monografie şcolară, ci are în vedere intensa viaţă culturală a românilor braşoveni, a schimbului de idei şi valori de cultură cu românii de pretutindeni.
Din dorinţa de a da unitate lucrării, am preferat structurarea materialului pe epoci şi reprezentanţi ai şcolii favorizând astfel cunoaşterea activităţii complexe desfăşurate de fiecare slujitor al şcolii.

Pentru redarea documentelor inedite (chirilice, latine) am folosit norme de transcriere corespunzătoare fiecărei perioade în parte, iar pentru documentele care au văzut lumina tiparului, în măsura în care nu am avut acces la original, am respectat textul publicat. Documentele scrise în limbile latină, greacă, slavă şi germană, le-am reprodus în limba română.

Chiar dacă, la prima vedere, informaţiile furnizate de documentele de epocă aduc mărturii care nu privesc strict şcoala şi procesul de învăţământ, le-am considerat demne de luat în seamă, pentru că prin acestea înţelegem întreaga complexitate a funcţionării şi evoluţiei şcolii. Ne referim în mod deosebit la cărţile de cult şi cultură, manuscrise şi tipărituri care, fiind prezentate în Şchei nu puteau să nu se implice în mediul spiritual al şcolii şi al slujitorilor ei. De asemenea, am punctat realităţile social-istorice pentru fiecare perioadă în parte, fiind convinşi că acestea au avut şi ele implicaţii în viaţa şcolii.

În lista manualelor şcolare n-am inclus doar cărţile care-şi atribuie prin foaia de titlu, calitatea de manual, ci toate cărţile care au aparţinut şcolii şi slujitorilor ei, fiind conştienţi că în toate condiţiile în care procurarea de manuale era mai mult decât precară, acestea suplineau lipsa manualului, alimentau sete de cunoaştere, prin capacitatea lor de a transmite experienţa umană şi de a forma oameni, căci în fond aceasta era prima obligaţie a procesului de învăţământ.

Încercăm să aducem, prin această lucrare, un pios omagiu lăcaşului de educaţie din Şcheii Braşovului, care a susţinut de-a lungul veacurilor flacăra unei simţiri patriotice, prin dascăli de cuget şi faptă românească.

Aceşti dascăli, mulţi necunoscuţi literaturii de specialitate, scoşi la iveală din colbul arhivei, au creat valori de limbă, de gândire şi educaţie, au slujit în perioade de grea frământare istorică, cu pasiune şi devotament, la afirmarea şi progresul vieţii şcolare româneşti în Şcheii Braşovului. Contribuţia lor trebuie să rămână înscrisă cu litere de aur în istoria învăţământului românesc.

Aducem mulţumirile noastre prof. univ. dr. George Mihăilă, prof. univ. dr. Pandele Oltean, dr. Gabriel Strempel, prof. univ. dr. Alexandru Duţu, cercetător, Viorica Secreanu, pentru sprijinul acordat în vederea valorificării şi interpretării tezaurului documentar privitor la Şcoala Românească din Şcheii Braşovului.

Your rating: None Average: 5 (1 vote)

Comenteaza pe Facebook

Comentarii recente