Pedepsirea şefului, bucuria prostului

Prostul se vede de la o poştă…

În aşteptarea comunicatului care va veni din partea preşedintelui PNŢCD Eugen Moiescu, o să aduc astăzi câteva scurte lămuriri cu privire la ce s-a petrecut ieri la Curtea de Apel Bucureşti. Aş începe cu precizarea că la prima oră a dimineţii, completul numărul 4, cel care trebuia să judece cauzele cu privire la PNŢCD, a fost schimbat. Cine a avut puterea de a-l influenţa pe preşedintele Curţii de Apel astfel încât să dispună această schimbare, nu ştim încă dar vom afla. Ceea ce bănuim este că niciunul dintre “combatanţii” de ieri nu a făcut-o, unele informaţii la cald indicând oameni din partidul roşu.

Ceea ce a urmat face parte dintr-un scenariu bine pus la punct de către unii mai deştepţi şi mai influenţi decât noi. Lui Victor Ciorbea i s-au refuzat toate tentativele de a depune acte la dosar, pe Pavelescu l-a blocat instanţa pentru multă vreme de acum încolo iar pe noi ne-a amânat pentru îndeplinirea procedurii. Tâmpeniile cu defiinţarea sentinţei de la Tribunal prin care suntem recunoscuţi, pot ţine la naivi sau semi-oligofreni, pe noi nu ne impresionează. Urmează să rezolvăm şi această ultimă cerinţă a “profesorilor” care au dorit să ne pice cu orice preţ, şi vom termina şi cu lupta aceasta. Da, este adevărat că dosarul nostru a fost retrimis la Tribunalul Bucureşti, dar nu pentru rejudecare pe fond, el reluându-se de la concluziile scrise, fără alte probe şi pentru o semnătură a judecătoarei pe minuta de la fond, fapt nemaiîntâlnit, probabil, în analele Curţii de Apel Bucureşti. Reaua voinţă a completului de ieri se poate vedea simplu, din moment ce s-a legat de o banalitate care nu este cuprinsă nici măcar în Codul de procedură Civilă (după spusele juriştilor) şi nu a ţinut cont de încheierea semnată şi ştampilată de acelaşi judecător care nu a semnat, probabil neintenţionat, minuta cu pricina. Urmează din nou demersuri legale, plângeri peste plângeri, totul în numele iubirii faţă de partid şi dreptate. Am fost uşor ironic acum, dar nu pot să fiu altfel, din moment ce văd că unii ne vor morţi iar noi ne rupem picioarele unul altuia. Poate că cea mai bună soluţie ar fi să demisionăm cu toţii şi să lăsăm la mâna Senatului partidului organizarea unui nou Congres, dar urgent. În felul acesta nimeni nu va pretinde că a fost dezavantajat, în Senat existând partizani ai tuturor grupărilor. Este doar o idee care mi-a venit acum, în timp ce scriam acest articol.

Personal consider că cel mai mare pericol care există pentru partid în acest moment, este reprezentat de neacceptarea semnăturilor de reînscriere la Tribunal, datorită luptelor interne. Este posibil ca cineva să conteste acele semnături adunate de către noi toţi iar termenul de reînscriere să treacă. În felul acesta, visul celor care vor dispariţia noastră va fi îndeplinit. Să aşteptăm comunicatul preşedintelui şi vom stabili strategia pe termen scurt şi mediu. Nu aplecaţi urechea la zvoneri de doi bani, judecaţi singuri, pe baza informaţiilor pe care vi le-am furnizat. Şi încă ceva: suntem departe de a fi învinşi şi aproape să administrăm o lecţie de neuitat.

Doamne ajută !

• Login or register to post comments