Din nou, despre PNTCD. Dintre miile de tineri care au fost activi si in care s-au pus mari sperante dupa 1990, dar si 1996 (Organizatia de Tineret si TUNT-ul), nu s-a ridicat niciunul la nivel national. Cea mai mare parte dintre ei a disparut in anonimat, o mica parte in afaceri marunte, alta, si mai mica, s-a refugiat in alte partide, usieri si sinecuristi. Cand am venit in partid, in 2006, i-am chemat pe unii dintre ei, fostele "sperante", sa facem echipa. Au venit de cateva ori si au ras, spunandu-mi ca paridul e mort si sunt un naiv: venisera mai degraba din curiozitate sau invidie... Au disparut apoi, nu inainte de a-mi arunca ironii. De fiecare data cand s-a ivit o ocazie au aparut pe la colturi sa-si ceara drepturi, cu obraznicie, ca si cum li s-ar fi cuvenit, santajandu-ma cu injuratura. I-au facut galerie lui Ciorbea, macar si din ura impotriva mea: "cine e asta sa indrazneasca sa faca ce nu putem noi?" Ei stiu la cine ma refer. Nu i-am primit, pentru ca nu merita, pentru ca dorintele lor de confiscare si modul de gasca sunt inacceptabile, pentru ca partidul nu poate fi al mediocrilor si sarlatanilor. Imi pare rau sa o spun, dar adevarul ma obliga: cei buni, foarte buni, probabil au plecat mai devreme, nu i-am cunoscut sau, unii dintre ei, pe care i-am cunoscut, au parasit definitiv politica; cei pe care i-am cunoscut, insa, dand ocol, sunt o combinatie de incultura si agresivitate, fara nicio realizare profesionala, fara afaceri sau slujbe chiar, practicand nepotisme maladive si imbecile, viclenii disperate: le spun, aici nu dam slujbe si nici afaceri. Exemple? Nu dau: de mila si rusinea lor. Intre timp, o alta generatie s-a nascut in partid. Acesta este efortul meu. Sa redau acest partid celor care merita, celor care sunt in stare, inainte de toate, sa-si faca o cariera si un viitor si apoi sa faca politica pentru altii. Sunt si acestea acte de decenta si demnitate.

https://www.facebook.com/aurelian.pavelescu