Libertate, dreptate şi solidaritate prin responsabilitate, credinţă şi democraţie într-o Românie modernă, prosperă şi fericită.

Dan Puric a fost ovaţionat la Chişinău, pe scena Teatrului Naţional

April 14, 2014Dan Birsan
Filed under:

Cu umor şi temeinicie despre spiritualitate. Dan Puric a fost ovaţionat la Chişinău, pe scena Teatrului Naţional “Mihai Eminescu”

Numele lui este cunoscut în Basarabia. A fost de mai multe ori, prezentând spectacole şi conferinţe. A rămas în sufletul publicului încă de când a urcat pe scena Teatrului Naţional “Mihai Eminescu” din Chişinău, în cadrul unui festival, cu memorabila sa creaţie “Vis” - spectacol de dans şi teatru non-verbal. Iar lui i s-a lipit de suflet fraza spusă atunci de directorul acelui festival, după ce îi înmânase Marele Premiu: “Iată câte poate spune un român atunci când taşi”.

Dan Puric a fost din nou la Chişinău. Pe aceeaşi scenă, a Teatrului Naţional, a prezentat pe 27 martie spectacolul “Suflet românesc”. Sufletul său, al neamului său a fost transpus, fără cuvinte, în pantomimă, teatru, dans. Nici o replică – dar atât de sugestiv şi de convingător! I-a “vorbit” publicului, pe tăcute, prin gest, mişcare artistică – aşezonate cu muzică, reprezentând românul călătorind în lumea întreagă, în dorinţa de a renaşte, de a deveni ceea ce sunt cei din lumea mare, din Occident. Această nouă montare a avut trei reprezentaţii la Bucureşti, iar pe a patra Dan Puric a dăruit-o spectatorilor din Chişinău, care au venit în număr foarte mare, unii neavând norocul să intre, căci nu mai erau locuri. A dedicat spectacolul, aşa cum mărturisea atunci când l-a conceput, frumuseţii interioare a poporului român. A văzut frumuseţea interioară a oamenilor din Moldova de peste Prut, le-a simţit căldura sufletească. La sfârşitul reprezentaţiei – ovaţii, buchete şi coşuri cu flori. I-a vorbit şi prin slove publicului. A repetat acea frază a directorului de festival: “Iată câte poate spune un român când taşi”. Apoi a adăugat: “Aşa că tăcerea nu e muţenie, este un limbaj... Daca Basarabia a tăcut atâta vreme, înseamnă că ea a vorbit profund. Alte state mai mari, mai puternice, pe lângă brazda asta sfântă, doar fac gălăgie”.

Directorul Naţionalului, Petru Hadârcă, în calitate de gazdă, a spus că, dacă la Chişinău nu s-a simţit cutremurul din Vrancea, “s-a simţit cutremurul de emoţii prestat de cel care este ambasadorul sufletului românesc la Chişinău; omul frumos Dan Puric”.

“O seară splendidă! Va fi o continuare prin logos, o apropiere de tot ce înseamnă arta autentică, demnitatea şi verticalitatea...”, avea să spună şi Valeriu Matei, directorul Institutului Cultural Român de la Chişinău – instituţie care a sprijinit turneul lui Dan Puric şi prezenţa lui în cadrul evenimentelor dedicate marcării împlinirii a 96 de ani de la Unirea Basarabiei cu România organizate de ICR în Republica Moldova.

A urmat, la 28 martie, tot la Naţional, al doilea eveniment cu participarea lui Dan Puric: conferinţa cu acelaşi titlu: “Suflet românesc”. Artistul a vorbit cu umor şi cu temeinicie despre o spiritualitate mai rar întâlnită - spiritualitatea românească. Apoi a dat autografe, multe autografe, pe cartea sa “Suflet românesc”.
În această trilogie “Suflet românesc” (producător Fundaţia Art Production, condusă de Valerian Mareş) Dan Puric a înălţat o coloană a unor valori spirituale. Am auzit opiniile multor spectatori. Un cuget frumos mi l-a spus şi jurnalista de la Chişinău Antonina Sârbu. Îl regăsiţi în caseta de mai jos!

A fi suflet românesc

…O conjugare de reacţii, de stări, cuvinte prin care Dan Puric comunica o atitudine despre sufletul românesc... Câţi, cine mai invocă azi valorile româneşti?! Puric o face, el strigă despre frumuseţea sufletului românesc! În acest secol a trebuit să ne obişnuim să trăim fără ţară, fără drepturi, fără libertate, fără siguranţa în ziua de mâine. Ca să putem supravieţui sub ideologie străină a trebuit să ne lepădăm de religia părinţior noştri, de credinţa lor. Nişte venetici au anulat dintr-o singură lovitură ani de străduinţe umane. Ceva misterios, în ciuda dezamăgirilor şi a dramaticei noastre existenţe, nu se poate desprinde din adâncul fiinţei noastre. Acest suflet pustiit şi zdrobit nu şi-a pierdut puterea de a privi cerul senin de deasupra şi legea morală dinlăuntru... Cel de Sus a avut grijă! Şi a fost doar un interval în devenirea noastră.

Drama este nimicitoare prin povară. Dan Puric afirmă că drama l-a apropiat de Dumnezeu. În felul meu de a percepe un mesaj l-am găsit pe cel al lui Dan Puric în aceste tulburătoare versuri: Munţii îşi presară frunzele pe cer./Dor de nemurire, creşti în pieptul meu!/S-a făcut întuneric în Dumnezeu./Pentru ultima oară stingher,/florile ca nişte ceasornice/întorceau privirile către soare./Se va aprinde o lampă şi în depărtare VA STRIGA UN COPIL. De ce? Pentru că şi Dan Puric asemeni lui Ion Caraion încearcă să convertească sentimentul tragic, drama într-o miraculoasă certitudine existenţială: a te întreba, “a fi suflet românesc”.

(Antonina Sârbu)

http://jurnalul.ro/cultura/teatru/cu-umor-si-temeinicie-despre-spiritual...
 

No votes yet

Comenteaza pe Facebook

Comentarii recente