Libertate, dreptate şi solidaritate prin responsabilitate, credinţă şi democraţie într-o Românie modernă, prosperă şi fericită.

Carol al II-lea, camarilele celor două Elene şi plecarea lui Băsescu

December 19, 2014Dan Birsan
Filed under:

Partidul mitocosit de Traian Băsescu se tîrăşte pe la coada sondajelor de opinie. Iar Naşul de la Cotroceni – care ar trebui să vadă de treburile ţării, nu să facă pe agentul electoral al Mişcării Populare – şi-a dat seama că partidul inventat de el e un avorton politic. Drept care a ajuns la concluzia că forţele de dreapta, la care se gîndeşte el, ar trebui să fuzioneze într-un partid unic. Cu alte cuvinte, PDL-ul lui Blaga ar trebui să dispară într-un partid care să mai conţină partidul aproape invizibil al lui MRU, formaţiunea microscopică a lui Neamţu, PNŢCD-ul ăluia mic cu capul mare – am citat din Băsescu – şi, în sfîrşit, partidul care s-a declarat sătul de toate partidele ieşit din cugetarea politică a preşedintelui.

Cu acest îndemn la unire a dreptei, Băsescu vrea să-şi mascheze încă un eşec venit după ce a încercat să-l facă om politic pe Mihai Neamţu – cu Noua lui Republică – şi pe MRU cu Forţa lui Civică, muribundă de cînd s-a născut şi care zace cu masca pe faţă. Ultima găselniţă a lui Băsescu a fost să inventeze un partid împotriva tuturor partidelor, închipuindu-şi că aşa îi face pe nehotărîţi să i se alăture şi că dreapta care s-a săturat de PDL se va lipi ca de hîrtia de muscă de partidul născut din gîndirea lui politică.

Or acest partid, pe care Băsescu l-a emanat în regim de urgenţă, e încă o înfrîngere pentru cel care de vreo opt ani încoace îşi închipuie că e geniul politic al României. Dacă Traian Băsescu se pricepe la ceva, acel ceva e să strice ce-au făcut alţii şi să se cocoaţe pe ruinele pe care le-a provocat. Lui i-a ţinut această strategie a distrugerii pînă cînd PDL-ul a ajuns în fruntea bucatelor. Atunci s-a ales praful de reputaţia lui de luptător cu corupţia şi a început să se vadă că Băsescu folosea Serviciile ca pe ochii şi urechile sale, Parchetele ca pe arme personale şi Justiţia ca pe o slugă credincioasă.

Marea neîncredere în Băsescu a apărut atunci cînd a devenit limpede că el a fost complice cu PDL-ul aflat la putere, că ştia ce fac pedeliştii care jumuleau ţara pentru găinăriile lor şi că din cînd în cînd le mai spunea, în spatele uşilor închise, că prea au sărit calul.

Or după o relaţie de complicitate dovedită, şi după, mai ales, marea porcărie de a tăia pensiile şi salariile ca să-şi poată vedea profitabil de treabă, la vreme de criză, pedeliştii şi clientela lor, Băsescu şi-a mîncat lefteria. Asta nu e el în stare să înţeleagă. Că şi-a lichidat atunci contractul cu populaţia, care s-a simţit, în mare parte a ei, trădată de Băsescu pentru o clică în care strălucea Elena Udrea.

Un om politic cu scaun la cap ar fi acceptat că a greşit cu Udrea sau ar fi admis măcar că Elena Udrea nu e chiar un politician pe care să te poţi bizui. Dar pentru Băsescu orice calcul politic începe cu Elena Udrea, la fel cum pentru regele Carol al II-lea orice negociere politică începea de la acceptarea din partea interlocutorilor a situaţiei în care se afla duduia Elena Lupescu. Din cauza relaţiei sale cu duduia, şi a încercării lui de a o impune pe ea şi pe camarila lor, uitînd de interesele ţării, Carol al II-lea a trebuit să plece din România. A lăsat o ţară sfîşiată, pe mîna unui partid extremist şi a unui general, Antonescu, care după ce i-a pus pe legionari cu botul pe labe a devenit conducătorul României.

Traian Băsescu, după două mandate de preşedinte al României, lasă o ţară cu oameni mai săraci, scindată de conflicte politice. dar spre deosebire de Carol al II-lea care cînd a plecat din ţară a luat-o şi pe duduia lui cu el, Traian Băsescu ar vrea s-o încoţopenească pe Elena Udrea în marea politică a ţării, cu un partid al dreptei unificate, în rol de camarilă, după ieşirea lui din scenă.
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/carol-al-ii-lea-cama...

No votes yet

Comenteaza pe Facebook

Comentarii recente