“Ceea ce se discuta aici este insași existența poporului roman. Existenta unui popor nu se discuta, ci se afirma”. Este fraza memorabila adresata, din boxa acuzatilor, de Ioan Ratiu, baronului Szentkereszty Zsigmont, care prezida tribunalul impotriva romanismului din Sala Redutei din Cluj.
În pragul a 80 de ani, începuse sa paralizeze, ba de o mâna, ba de un picior, si nu mai putea sa se ridice sau sa manânce decât dându-i-se cu lingura. (…) În ianuarie 1953, dupa ce împlinise 80 de ani, situatia i s-a înrautatit, iar în februarie a intrat în agonie. Nu i s-a dat nici o îngrijire, doar un sanitar mai venea, observa si întreba simptomele. (…)
Să ne cinstim cum se cuvine,
Martirii, și ortodoxia
Că-n crez și-n sângele martiric
Sa’nscris în ceruri România.
N’am fost sub vremuri niciodată
Purtaţi de patima puterii
Spre lăcomia cotropirii,
Ci doar de dorul învierii.
Nu am râvnit la bogăţia,
Altui popor, nici nu ne-am pus
Nadejdea-n noi, în minte’n arme…,
Ci-n mila Domnului Iisus.
Ne-am temut sincer (din adâncuri)
Cu’adevărat de Dumnezeu,
Și-am scris prin sângele martiric
În noi și-n neam numele său.
Liviu Petrina îşi aminteşte cu groază de luna iunie a anului 1990
Secretarul general al PNŢcd din 1990 vorbeşte despre cum s-au văzut evenimentele din 13-15 iunie din interiorul Opoziţiei. Liviu Petrina era, în 1990, secretarul general al Partidului Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat (PNŢcd) şi unul dintre liderii Opoziţiei.
A trăit ca factor implicat toate frământările din urmă cu 20 de ani şi a ajuns să fie acuzat că a cărat cu maşina personală sticlele incendiare cu care a fost atacată Televiziunea şi că ar fi făcut parte din fosta Securitate.