Procesul de canibalizare a politicii Partidului National Taranesc Crestin Democrat

La lumina lunii lucitoare
Azi se naste o intrebare
Pentru a noastra adunare
Cine-i responsabil oare
Pentru europarlamentare
Cine, Ce si Cum se pare
Reguli manageriale
Vor cooperare
Pentru o noua organizare
Cine-i puterea legiuitoare
Responsabila ca atare
Pentru a noastra validare
De marita adunare
Ce-i forta creatoare
De reforma doritoare
Fara de asemanare
Ce exista-n fiecare
Cum-i dreptatea care
Vrea demisia de onoare
De la sefu cel mai mare
Pentru o noua schimbare
Acesta este un pamflet, iar asemănarea cu personaje reale este pur şi simplu întâmplătoare.
Indiferent de critica sustinuta in ultimul timp la adresa PNTCD, exista niste adevaruri pe care nu le putem trece cu vederea si pe care trebuie sa le evidentiem de cate ori este cazul. In conjunctura alegerilor parlamentare ce urmeaza a fi desfasurate la sfarsitul acestui an, PNTCD se regaseste in dubla ipostaza de inger si demon. Aceasta metafora la adresa taranistilor se bazeaza pur si simplu pe o simpla observatie a ceea ce se petrece in pesajul politic romanesc actual. Am sa incerc sa argumentez aceasta afirmatie care, la prima vedere, poate parea putin cam fortata.

Peste ani si ani de zile
Cand istoria vom scrie,
Cine-o mai citi recenziile
Ce-n dosare se prescrie?
Am ajuns prin tribunale
Sa ne judecam,
Si am ascutit pumnale
Ca sa ne injunghiam.
Si ne zbatem fara rost
Pentru a gasi dreptatea
Ce credeam ca-i adapost,
Ca reflecta realitatea.
Ale seniorilor sfaturi
Incercam a le intelege,
Repornind de la-nceputuri
Timpul insa nu ne-alege.
Cautam in van raspunsul
Unui gest oricat de mic,
Ce va lumina hatisul
Provocat de inamic.

Trecut-au anii rand pe rand
De cand teroarea rosie a-ncetat
Pastram in suflet si in gand
Memoria acelor ce-au luptat
Torturi peste putinta a descrie
Lacrimi pentru cei ce sunt
Izvorul nostru de mandrie
Si sfintii nostri pe pamant
Celor ce-au fost izvor de apa vie
In suflet moartea li s-a ascuns
Exterminati, loviti cu vrajmasie
Dezintegrarea firii ia patruns

Maestre, a imbatranit condeiu-ti greu
Ce asternea adesea cuvant de Dumnezeu
A-ncremenit pe masa prea plina de uitare
Ce-odata nu demult ne lumina in zare
Ce sa-ntamplat maestre de ce nu ne mai spui
Cuvinte ce inalta faptura orisicui
Te-am asteptata in prag sa iti urmez cuvantul
Dar n-ai venit acasa si mi s-a-ntristat gandul
Lipsa de moralitate. Incapabil sa renunte la principiile morale, PNTCD-ul ca si entitate de sine statatoare a facut implozie datorita lipsei de moralitate a catorva dintre membrii sai. Bruiajul permanent exercitat de “autenticii” partidului si derapajele periodice ale liderilor de o moralitate indoielnica au dus in cele din urma la diluarea unitatii pe care Seniorul reusise sa o imprime in cadrul partidului.

Acum, poate mai mult ca niciodata, este nevoie de fibra nationalista a PNTCD pentru a nu disparea pur si simplu ca natiune in fata valurilor de interese straine care propovaduiesc globalizarea intro piata europeana in extindere. In aceste conditii PNTCD-ul poate fi asemanat unei ultime redute de aparare a intereselor nationale.