Libertate, dreptate şi solidaritate prin responsabilitate, credinţă şi democraţie într-o Românie modernă, prosperă şi fericită.

Daniel Remus Veres

Syndicate content Daniel-Remus Veres Blog
BLOGUL UNUI OM NELINIŞTIT
Updated: 27 weeks 1 zi ago

Întărâtă-i drace!

Fri, 2017-03-31 09:53

În ultima vreme scrâșnitul din dinți a devenit obligatoriu. Îl vedem pe Dragnea cum își face praf măselele ori de câte ori mai scrie Ponta câte o „glumiță” în stil propriu și personal, pe Grindeanu cum își încruntă strungăreața după întâlnirea tinerei speranțe Tudorel Toader cu ambasadorul american și câte și mai câte. Al naibii de bine merge treaba în executiv și odată cu asta în toată țara. Noroc cu vizita Alteței Sale Regale Prințul moștenitor Charles, altfel uitam și de tradiționala pâine cu sare de la primire. Colac peste pupăză, mai vine și saltimbancul numărul unu al României, șpagatistul național Mircea Badea să ne spună el cum a greșit fundamental că n-a părăsit România când era mai mic. Tocmai ăsta s-a găsit să plângă!? După ce că a supt de la o singură țâță atâția ani, până a secat-o chiar, mai are nerușinarea să formeze opinii d-astea? Rușine măi Badeo! Ce să învețe tinerii de la tine? Cum să joace la pariuri și să pozeze banii (câștigați fără muncă) pentru pagina de facebook? Hai că ți-am zis-o!

Ce făcuși Leano? Luași cu executare? Nașpa moment. După o asemenea lovitură, se pune întrebarea legitimă: ce se face mironosița cu masteratul în integrare în absolut început la căminul seminarului? Și-a luat Trăienel degeaba scară de șase metri? Sau poate o folosește să spioneze seara peste gardul de la Târgșor? No, aste e… Justiția e justiție, așa oarbă cum este. Lasă Lenuțo, recursul o să fie pe viață și pe moarte. Să mori răpus de dragoste rănită, nu alta. La modul serios și aproape sigur, odată cu condamnarea Elenei Udrea și cu refuzul de eliberare condiționată a fratelui său, cariera politică a fostului președinte s-a încheiat. S-a dovedit, dacă mai era nevoie, că influența sa e demult apusă. N-a putut să-și salveze apropiații, deci gata! Rămâne în istorie așa cum au anticipat mulți, cu mai multe rele decât bune. Și să fie a dracului de treabă dacă nu simțim în fiecare zi câte rele lasă!

Știți de ce îmi amintește frenezia asta a numirilor din aceste zile? De perioada USL, atunci când liberalii își vindeau și mămicuța pentru o sinecură, când unirea aducea a împreunare cu de-a sila. Acum rolul peneliștilor a fost luat tot de peneliști dar pe stil nou, adică de foști pedeliști. Prefecți, subprefecți, șefi de deconcentrate, lingători de blide și combinagii mici proveniți din defunctul PDL, toți laolaltă primesc acum lumina de la puternicii zilei, care în măreția și mărinimia lor îi blagoslovesc la grămadă pe toți troglodiții. Cum să mai trăiești în țara asta irespirabilă, vorba lui Badea? Păi ăștia să reprezinte speranța de progres? O să-i luăm pe rând pe câțiva, în curând. Până atunci mai suferim și mai înghițim, căci asta este menirea noastră pe pământ. Mulțumesc!

Doamne ajută !


Afară – i vopsit gardul

Wed, 2017-03-01 10:19

Munca înnobilează omul.

După proverbul de mai sus se desfășoară o mare parte din activitatea unor oameni importanți din toate partidele noastre, dar cu precădere din cel mai mare partid din România. Glumesc, desigur. Adevărul este că zvonerul și răspândacul au devenit cele mai căutate funcții din organigrama PSD și de aceea asistăm stupefiați (unii dintre noi) la o serie de gafe, care, poate, ar fi de trecut cu vederea pe la partidele mici și neînsemnate. Alba-neagra cu excluderea europarlamentarului Cătălin Ivan pare să nu deranjeze niciun mahăr de prin conducerea PSD însă ea arată clar și fără echivoc lipsa de comunicare dintre structurile locale ale partidului și centru. Acum, vă spun drept că nu am vreo simpatie pentru graseiatul europarlamentar, care între noi fie vorba n-a făcut nicio urmă de sânge-n balegă de când reprezintă social-democrația românească pe la Bruxelles, dar nici nu pot să nu văd că astăzi a produs dovada că este încă membru de partid, publicând chitanța doveditoate a plății cotizației la zi. Nasol moment pentru cei care s-au grăbit să închidă subiectul înainte de a se asigura că nu se redeschide. N-așa domnule măi dragă Dobre, cel mai nou purtător de vorbe din peisaj?

Firește că subiectul de mai sus nu este cel mai important al momentului însă am ținut să-l comentez deoarece toată lumea așteaptă un alt fel de a comunica politic iar exemplul de mai sus numai asta nu arată. În fine, să facă ce-or vrea și ce or știi căci și noi facem la fel. Un alt subiect, mult mai important, este lupta, la baionetă deja, dusă de unii comunicatori cu marea Luluță națională. Recenta decizie a CCR a făcut lumină, și este foarte bine că a reușit să facă, într-o chestiune extrem de importantă – amestecul puterilor în stat. Bineînțeles că nu avea ce să caute DNA în executiv sau în legislativ, când vine vorba despre emitere de HG, OUG sau legi organice. În ce țară trăim? Suntem în Uagadugu? Cum să aberezi în așa hal încât să crezi că poți lăsa impresia de legalitate sau forță, când se vede de la o poștă că este abuz și aroganță? Palma peste ochi a CCR este binevenită și trebuie dată de fiecare dată când o instituție a statului, fundamentală sau nu, încearcă să siluiască legea. Așadar, cei care îi cer demisia Luluței au dreptate să o facă dar doar aceia care sunt curați și cât se poate de obiectivi. Când demisia o cere unul precum Băsescu…

Pentru că încă nu este momentul, într-un articol viitor o să încerc să vă dezvălui modul în care se face politica locală în continuare, despre felul în care ”breslele de meșteșugari” din politica locală se înfruptă din avuția noastră, sprijinite fiind de toată lumea, indiferent de partid. O să aflați cum semidocți sau și mai grav, idioți, ocupă funcții publice importante fără să aibă idee despre ce au de făcut sau fără pregătire profesională să o facă. Să fim sănătoși și mai vorbim.

Doamne ajută !


Despre prostie și proști

Thu, 2017-02-16 12:25

Dacă un prost își dă seama că e prost, atunci el încetează a mai fi prost. Cunoașteți vreun caz?

Redau un text pe care l-am primit astăzi pe e-mail. Conține adevăruri de necontestat tratate cu umor din belșug. Enjoy!

CELE CINCI LEGI ALE PROSTIEI

Italianul Carlo Cipolla (istoric și economist) a argumentat foarte bine natura prostiei.
Anii lungi de cercetări l-au ajutat să formuleze cinci legi universale, funcționabile în orice societate.
S-a dovedit că prostia în sine e cu mult mai periculoasă decât ne-am obișnuit noi să credem.

Prima lege a prostiei
Omul subestimează numărul idioților care-l înconjoară.
Sună ca o banalitate și un snobism șters, dar viața ne dovedește contrariul.
Oricât de mult nu ați aprecia pe cineva, vă veți ciocni de următoarea situație: omul care arăta deștept și rational se adeverește a fi un idot nemaiîntâlnit.
Proștii apar întotdeauna în cele mai nepotrivite locuri și la cel mai nepotrivit moment, ca să dea toate planurile peste cap.

A doua lege a prostiei
Probabilitatea ca un om să fie prost nu depinde de alte calități ale sale.
Ani de observări și experimente m-au adus la concluzia că oamenii nu sunt deopotrivă: unii sunt proști, alții nu, și acestă calitate este de la natură și nu depinde de factorii culturali.
Omul este prost așa cum este roșcat sau are grupa I de sânge.
Așa s-a născut – după voința Celui de Sus, dacă vreți.

Educația nu are nimic în comun cu probabilitatea de a avea un anumit număr de proști în societate
Acest lucru a fost dovedit de nenumărate experimente în universități, pe cinci categorii: studenți, lucrători de birou, personal de serviciu, personal din administrație și profesori.
Când am analizat grupul personalului slab calificat, numărul proștilor s-a dovedit a fi mai mare, ceea ce mă și așteptam (Prima lege) și dădeam vina pe condiția socială, sărăcie, izolare, educație insuficientă. Dar, mergând mai departe pe scara socială, același raport l-am văzut printre lucrătorii cu muncă de birou și studenți.

Și mai impresionant a fost să se constate aceleași cifre și printre profesori – nu contează că am luat profesori din provincie sau din universități: același procentaj dintre profesori s-au dovedit a fi proști. Am fost atât de uimit de rezultate, încât am hotărât să fac experimentul și pe elita intelectuală, a laureaților premiilor Nobel.
Rezultatul a confirmat super-puterea naturii: același număr de laureați au fost proști.

Ideea pe care o lansează legea a doua este greu de acceptat, dar numeroasele experimente confirmă că avem dreptate. Feministele susțin legea a doua, pentru că aceasta spune că proaste printre femei sunt tot atâtea, cât și printre bărbați.

Locuitorii țărilor din lumea a treia se consolează cu faptul că țările dezvoltate nu sunt chiar atât de dezvoltate. Concluziile legii a doua sperie: vă veți integra în înalta societate britanică sau vă veți muta în Polinezia, împrietenindu-vă cu vânătorii de capete locali; vă veți închide în mănăstire sau vă veți petrece restul vieții în cazinouri, în societatea unor femei decăzute – oriunde veți fi nevoit să vă ciocniți de același număr de idioți, care (Prima lege) vă va depăși așteptările.

Legea a treia a prostiei
Prostul este acea persoană ale cărei acțiuni duc la pierderi pentru alți oameni sau grupuri de oameni și nu aduc beneficii autorului sau chiar se transformă în evenimente negative pentru el.
Legea a treia presupune că toți oamenii se împart în 4 grupuri:
naivi (N), deștepți (D), infractori (I) și proști (P).
● Dacă Vasile acționează în așa fel încât suportă pierderi, dar îi aduce beneficii lui Petru, atunci el face parte din categoria naivilor (Zona N).
● Dacă Vasile face ceva ce îi aduce beneficii și lui, și lui Petru este deștept, pentru că a acționat deștept (Zona D).
● Dacă acțiunile lui Vasile îi aduc beneficii numai lui ȋnsuși, iar Petru are de suferit de pe urma lor, atunci Vasile este infractor.
● Și, în final, dacă Vasile se află în Zona P, sunt pierderi de ambele părți.
Nu e greu de imaginat amploarea daunelor pe care le pot provoca proștii nimerind la conducere și având autoritate politică și socială.
Dar trebuie de specificat ce anume îl face pe un prost periculos.

Oamenii proști sunt periculoși pentru că oamenii raționali cu greu pot deduce logic un comportament irațional.
Un om deștept poate să înțeleagă logica infractorului, pentru că infractorul este rațional – el pur și simplu vrea să primească cît mai mult câștig, cu toate că nu e suficient de deștept ca să câștige singur.
Infractorul este previzibil, de aceea poți face sistem de apărare.
Să prognozezi acțiunile unui prost nu poți; el îți va face rău fără vreun motiv, fără scop, fără plan, în cel mai neașteptat loc, în cel mai nepotrivit moment. Nu aveți tehnici de a anticipa atacul lui. Într-o confruntare cu un prost, cel deștept se lasă pe mâna prostului, o ființă întâmplătoare, cu reguli neînțelese de deștepti.
Atacul prostului, de obicei, te ia prin surprindere. Chiar și atunci când atacul este evident, ți-e greu să te aperi de el, pentru că nu are o structură rațională.
Despre asta a scris Schiller: „Împotriva prostiei, chiar și zeii sunt neputincioși.”

A patra lege a prostiei
Deștepții subestimează mereu potențialul distructiv al proștilor.
Să fii deștept și să uiți că ai de-a face cu un prost, în orice moment al zilei, în orice loc și în orice circumstanțe înseamnă să comiți o eroare care te va costa foarte scump.
Naivii din zona N nu pot recunoaște de obicei pericolul proștilor din zona P, ceea ce nu e de mirare. E de mirare faptul că proștii sunt subestimați și de deștepți, și de infractori. În prezența unui prost, ei se relaxează și se bucură de superioritatea lor intelectuală, în loc să se concentreze și să ducă pierderile la minimum atunci când prostul va trăzni ceva.
Un stereotip răspândit: prostul își dăunează doar lui însuși. Nu. Nu trebuie să confunzi proștii cu naivii neajutorați. Niciodată nu faceți alianță cu proștii, imaginându-vă că-i puteți folosi pentru propriile beneficii. Dacă veți face așa, pesemne că nu înțelegeți natura prostiei. În acest fel, le oferiți proștilor un câmp pe care pot să facă tot ce vor și să aducă daune mari.

A cincea legea a prostiei
Prostul e cel mai periculos tip de personalitate.
Prostul e mai periculos decât infractorul.
Rezultatele acțiunilor unui infractor perfect: o simplă trecere a bunurilor materiale de la un om la altul. Societății nu-i e nici mai cald, nici mai frig de la asta. Dacă toți membrii acestei societăți ar fi fost infractori ideali, ea ar fi putrezit încet, dar nu ar fi fost o catastrofă.
Întreg sistemul ar fi fost redus la transferul de bogăție în favoarea celor care acționează de dragul acesteia și, luând în considerare că toți ar fi fost infractori, sistemul s-ar fi bucurat de stabilitate. Acest lucru poate fi ușor observat ȋnțările unde conducerea este coruptă, iar cetățenii încalcă mereu legile.
Atunci când în scenă intră proștii, tabloul se schimbă.
Ei aduc pagube, fără a avea beneficii. Bogăția este distrusă, societatea trăiește în sărăcie.
Istoria ne arată că, în orice perioadă, țara progresează atunci când la conducere sunt suficient de mulți oameni deștepți, care să rețină proștii activi și să nu le permită să distrugă ceea ce au creat deștepții.
Într-o țară în regres, proștii sunt la fel de mulți, dar la conducere observăm o creștere a numărului de infractori proști printre ceilalți cetățeni – naivi prostuți.
Această schimbare cu siguranță crește urmările distructive ale acțiunilor proștilor și toată țara se duce de râpă.
Să sperăm că toate astea sunt valabile doar pentru altă țară!

Doamne ajută !


Bătălia pe resurse

Mon, 2017-02-06 10:55

Sărmana bancă bogată…

Am dat în urticarie dar nu de la mâncare ci de la lăturile împuțite pe care ni le servește zilnic mass-media române. Am vrut să tac și să-mi oblojesc stomacul greu încercat însă aseară am trăit un episod de revoltă cum nu am mai trăit. Urmărind desfășurarea evenimentelor, am remarcat un lucru despre care se vorbește foarte puțin sau deloc, și anume implicarea străinătății în manifestațiile de amploare din toată țara. Dincolo de prezența, în calitate de om necăjit și prost plătit, a președintelui Reiffeisen Bank în mijlocul protestatarilor, este lesne de observat cum se propagă mesajul celor care orchestrează toate aceste mișcări de stradă. Țintind cu precizie orgoliul maselor de manevră prin mesaje de genul ”construim viitorul copiilor noștri”, ”nu contează abrogarea ci modul de operare”, artizanii protestelor au reușit să aprindă un foc pe care noi toți vom reuși cu greu să-l stingem. De asemenea, precipitarea cu care marile agenții de presă din afara țării și-au cantonat reprezentanții la București precum și numărul mare de corespondenți de presă, anunță un singur lucru: în România urmează treburi urâte. Dar ce te faci când pentru președintele țării tale asta nu contează?

De cealaltă parte, la PSD, după gafa monumentală a emiterii mult-hulitei ordonanțe în miez de noapte, nu pot să nu remarc lipsa de mesaj politic real, mesaj care ar fi putut calma spiritele. Nu abrogarea ordonanței stinge focul și nici anunțurile despre majorări de venituri, ci acțiunile Parlamentului, acolo unde stă forța reală a unei majorități. Ce poate face un Executiv care dupa ce că abia s-a instalat, mai are și toate tunurile pe el? Unde este siguranța afișată acum o lună, la instalarea noii puteri politice? Nu știu unde este dar unii au confundat, și confundă încă, siguranța cu aroganța. Domnule Dragnea, votul popular nu înseamnă legitimarea șmecheriei în politică și nici a privilegiilor noilor potentați. Tăiați în carne vie până nu este prea târziu și lăsați oamenii de lângă dvs. să gândească singuri. E mare păcat că, după abia o lună, un tânăr atât de promițător precum premierul Grindeanu este terfelit prin toate noroaiele. Dar cine sunt eu să mă pronunț, când la putere sunt toate geniile comunicării politice?

Hai să fac și eu un pronostic, să vedem împreună dacă mă pricep sau nu. Eu zic așa: în România se va încerca un episod asemănător cu ”maidanul” ucrainean, deși țara noastră este stat membru NATO și UE. De această dată, bătălia se duce pe resursele țării și pe influența viitoare asupra măsurilor economice adoptate de Executiv. Unele state UE nu pot accepta ceea ce se prefigurează din acest punct de vedere și de aceea vor face orice pentru a schimba starea de fapt. Nu este vorba despre democrație, stat de drept sau participarea poporului la luarea deciziei ci este vorba despre bani, mulți bani. Mișcarea nu va reuși deoarece lumea s-a schimbat și se schimbă odată cu revoluția lui Trump și odată cu încă invizibila mișcare de emancipare din Europa. O să ne dumirim în curând, sunt sigur de asta.

Doamne ajută !


Comentarii recente